Dan Roșca: „Lucrătorii de tineret sunt oamenii care formează oameni, îi inspiră și îi motivează”

După mult timp revin iarăși pe blog-ul, dedicat voluntariatului și voluntarilor💓. Azi e un interviu cu un tânăr deosebit. L-am publicat și în ziarul „Unghiul” la rubrica Tête-à-tête, unde e doar o parte. Recunosc că pentru prima dată când realizez un interviu și spațiul din ziar să fie mult prea mic. De aceea, m-am gândit să-l public integral aici. Sper să vă placă!!!

Dan Roșca are 22 de ani și e lucrător de tineret. A făcut și face în continuare voluntariat, chiar dacă e angajat. Consideră că voluntariatul este pe viață, e în sânge. Îmi spune că nu te poți trezi într-o dimineață și să zici gata, de azi doar serviciu și carieră. Pe lângă toate acestea este și student în anul III la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de științe economice, frecvență redusă. E pasionat de oameni, fotbal, fotografie și montaj clipuri video.

-Mă bucur că ai acceptat să discuți cu noi și îți mulțumesc pentru aceasta. Dan, știu că ai fost o perioadă voluntar. Care e relația ta acum cu voluntariatul? Mai cochetezi, în sens că te implici în activități de voluntariat, sau te-ai axat doar pe serviciu și carieră?

- Cred că pentru a răspunde la această întrebare ar trebui să o iau de la început. Eu am făcut cunoștință cu voluntariatul destul de târziu, la 17 ani. Eram elev în clasa a X-a, și nu prea mă gândeam să mă implic în acțiuni de interes comunitar. Fiind un băiat timid și rușinos, mă axam doar pe liceu. Dar, cum se întâmplă de obicei în viață, totul s-a schimbat într-o zi, când la ora de română, doamna Maria Buruiană, director-adjunct pe educație, a intrat la noi în clasă și cu un glas convingător a întrebat cine dorește să participe într-un concurs intelectual, organizat de o asociație de voluntariat. Eu stăteam timid, prin ultimele bănci, încep a auzi numele meu de la domnișoara Marta Istrati, profesoara de română, urmat de sintagma „elev eminent”, și, în acel moment, am înțeles că îmi va fi foarte rușine dacă nu voi participa și, cu mari dubii, am căzut de acord. A urmat concursul propriu-zis, victoria echipei noastre la etapa raională și tabăra de vară. Aici m-am îndrăgostit de voluntariat.

Și, iată așa, a început soarta mea de voluntar, într-un mic cabinet de română și cu o doză mare de nedumerire. Au urmat 4 ani de voluntariat în cadrul Asociației Tinerilor Ortodocși din Moldova, în care am făcut primii pași în acest domeniu, am devenit pentru prima dată lider, mi-am făcut primii prieteni adevărați și am cunoscut oameni care mi-au schimbat viața. A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Mai târziu, în anul 2018, am devenit voluntar în Grupul de Inițiativă „ProUngheni”, unde am cunoscut-o pe Marina Zamă, coordonatoarea echipei, un om minunat, carismatic și foarte puternic, care mă motivează enorm.

Cred că aș putea relata în pagini tot ce am trăi fiind voluntar. Dar revenind la întrebarea de mai sus- din punctul meu de vedere, voluntariatul este pe viață, e în sânge. Nu te poți trezi într-o dimineață și să zici gata, de azi doar serviciu și carieră. Nu, din fericire nu. Voluntarii sunt dependenți de hormonul binefacerii și altruismului, nu pot trăi fără el. La fel și eu. Profit de orice ocazie să mă implic și să fiu parte a unui proiect de voluntariat, încerc la maxim să particip în acțiunile comunitare și civice.

- Apropo, consideri că voluntariatul te-a ajutat să îți găsești mai ușor un serviciu? De ce?

- Da, voluntariatul m-a ajutat enorm și în cel mai direct mod posibil să îmi găsesc un job. Pe lângă gama largă de abilități pe care le-am dobândit fiind voluntar, eu, nemijlocit, am reușit să mă angajez doar datorită implicării mele în una din activități. În vara anului 2019 eram voluntar la grupul de inițiativă „ProUngheni” și participam activ în procesul de planificare a „Zilei Tânărului”, care era realizată în parteneriat cu Centrul Raional de Tineret Ungheni. Activitatea a avut un succes mare și, cred, că acel moment a fost decisiv în inițierea carierei mele ca lucrător de tineret, deoarece la scurt timp am fost contactat de doamna Alina Butnaru, șef-interimar al Centrului Raional de Tineret Ungheni, cu propunerea de a fi membru al echipei. În doar câteva luni am devenit angajat oficial.

- De ce ai ales să lucrezi cu şi pentru tineri? De ce nu alt domeniu?

- E o continuitate la activitatea mea ca voluntar. Există o doză mai mare de responsabilitate și seriozitate, dar pentru mine mai nimic nu s-a schimbat. La fel sunt un lider, la fel planific și realizez activități cu și pentru tineri, chiar dimpotrivă, am libertatea în creației și abordare.

În același timp, sunt student la facultatea de științe economice și specialitatea mea principală este managementul, interacțiunea cu oamenii. Am aspirații ca în viitorul apropiat să gestionez companii mari sau propria afacere și perfect înțeleg că lucrul cu și pentru tineri este cea mai bună experiență și îmi va forma abilitățile necesare. La universitate studiez procesele și instrumentele manageriale de gestionare a unei echipe, iar la serviciu le adaptez și implementez. Îmi este foarte ușor și reușesc, în așa manieră, să ating rezultatele dorite, atât la facultate, cât și în timpul job-ului. În plus, ca un viitor economist, perfect înțeleg că tinerii sunt viitorul acestei țări, doar ei sunt capabili să construiască noua societate și e foarte important să investim în generația de astăzi. Dar, din păcate, nu toți înțeleg acest lucru.

- Ce înseamnă să fii lucrător de tineret?

- E o muncă enormă zilnică. Ești nevoit să îmbini creativitatea cu analiza critică, ingeniozitatea cu rigorile birocratice. Dacă dimineața ești un angajat care întocmește rapoarte, uite că după masă trebuie să fii egal la egal cu tinerii, să discuți liber, entuziasmat și să pari „ de-a lor”, fără griji sau presiuni. E destul de greu să păstrezi acest echilibru dintre un salariat, care are de realizat o serie de task-uri zilnice, și un creator de idei. La început îmi era dificil, eram epuizat la activități, mă pierdeam în gânduri, nu puteam să mă concentrez, când realizam o banală postare și la toate aceste provocări se mai adăuga și necesitatea de a capta atenția tinerilor. Dar, indiferent de tot, iubesc ceea ce fac și îmi consider serviciul unul dintre cele mai bune și benefice pentru comunitate- noi suntem oamenii care formează oameni, îi inspiră și îi motivează.

- Cum este percepută în comunitate această funcție?

- Foarte diferit. Dacă este să analizăm din perspectiva tinerilor care doresc să se implice în dezvoltarea comunității, lucrătorul de tineret este perceput ca un lider, mentor și ghid în calea lor spre succes. Sunt cazuri și când suntem percepuți doar ca animatori ai timpului liberi. Dar acest aspect nu este nicicum unul negativ. Poate tânărul a venit la noi doar pentru distracție prima dată, posibil și a doua oară la fel, dar în al treilea caz, familiarizat cu echipa, oricum va dori și el să participe în elaborarea unei inițiative. Și uite că avem plus un tânăr instruit.

- În ce măsură ești satisfăcut de ceea ce faci în prezent?

Afirm cu încredere că sunt foarte satisfăcut de ceea ce fac în prezent, deoarece e nedescris momentul când te trezești dimineața și înțelegi că pleci la un job care îți oferă plăcere. Nimic nu e perfect, sunt și momente complicate, dar, în sine, ideea că sunt printre puținii care cu adevărat își iubesc serviciul, mă face să mă simt fericit și să prețuiesc momentul.

- Care este aspectul muncii tale care nu îți place și de ce?

Nu toți înțeleg specificul lucrului cu tinerii. În unele cazuri, de la noi, ca lucrători de tineret, se așteaptă rezultate aici și acum, vizibile și, în ideal, să fie printate și anexate. Dar nu e real. Noi investim picătură cu picătură în tineri, activitate cu activitate, e un proces de durată, foarte fin și important. Aici tânărul nu va putea scrie un test la finele unei perioade de instruiri sau după o serie de activități. Dacă astăzi, de exemplu, am realizat un joc interactiv despre securitatea cibernetică, noi nu vom putea nici mâine și nici peste o săptămână să analizăm obiectiv dacă a avut sens tot ce am făcut sau nu. Dar, în același timp, eu voi fi convins că tinerii mult mai precaut vor utiliza spațiul virtual după activitatea dată.

- De ce ai ales să fii parte din echipa Centrului Raional de Tineret Ungheni?

- Când am finisat liceul mi s-a spus că fac cea mai mare greșeală că rămân în Moldova la studii. Când am încercat să mă angajez pentru prima dată la Ungheni, iarăși mi s-a spus că fac o enormă greșeală, deoarece în acest oraș nu sunt perspective, „fugi la Chișinău cât mai ești tânăr” îmi ziceau majoritatea. Dar dacă plec și eu, cine va susține și ajuta tinerii care rămân aici? E ok, plec, nu mă costă nimic să încep un nou job la capitală sau în altă țară, dar aceasta va însemna că nu voi avea dreptul moral de a critica societatea noastră sau lipsa posibilităților pentru tineri, odată ce singur am fugit și nu am încercat să fiu schimbarea. Cel puțin am zis că voi încerca, iar în echipa Centrului de Tineret Ungheni am găsit aceleași aspirații, viziuni și idealuri. Am fost fermecat, dacă sincer, de ideea că voi putea lucra, cot la cot, cu specialiști de nivelul doamnei Alina Butnaru și doamnei Viorica Zazuc-Pascaru.

- Dan, lucrând cu tinerii, poți să ne faci o evaluare a gradului lor de implicare în dezvoltarea comunității?

- În calitate de coordonator al echipei de voluntari „HaiUngheni”, sunt uimit de entuziasmul, spiritul de inițiativă și dorința enormă a tinerilor de a se implica în dezvoltarea comunității. La ei ideile apar în continu. Nu reușim bine să finisăm ședința și uite că ei au deja și un plan de acțiune, au o strategie bine pusă la punct. Pe ei nu îi sperie carantina, sunt gata să activeze, să se implice. Multe proiecte deja sunt planificate și coordonate nemijlocit de tineri, iar noi, lucrătorii de tineret, oferindu-le doar suportul necesar. În așa momente înțelegi că o echipă de 24 de tineri realizează mai mult pentru comunitatea noastră decât majoritatea funcționarilor publici cu două facultăți finisate. La fel, există Rețeaua Consiliilor Locale din Raionul Ungheni, care, la nivel cu consiliile adulților, se implică activ în procesele decizionale din comunele lor. Din punctul meu de vedere, doar tinerii consilieri sunt capabili să inspire viață în satele care treptat se pierd. E uimitor ce putere de schimbare și dezvoltare au tinerii.

- Ce așteptări au tinerii de azi de la societate, de la conducere?

- Tinerii vor să fie acasă, să nu fie nevoiți să plece peste hotare la studii sau muncă și cu lunile să nu își vadă părinții, prietenii. Vor să fie bine în țară, la cât de banal nu ar suna. Da, sunt zeci și sute de oportunități, dar despre ce participare vorbim când personal cunosc tineri care nu aveau bani pentru transportul public pentru a ajunge la o activitate. Eu încă nu vorbesc de multe sate în care principala preocuparea a tinerilor este existența, dar nu dezvoltarea profesională sau personală. Vorbim în termeni profesional, utilizăm metodologii europene, dar uităm că avem sute de mii de tineri care trăiesc sub limita sărăcii.

- Dacă tot am ajuns la partea cu conducerea, poți să-ne spui măcar câteva acțiuni care ar trebui să le întreprindă autoritățile pentru o dezvoltare mai activă a sectorului de tineret?

- Sectorul de tineret trebuie să devină prioritar la nivel de guvern și să fie formulată o strategie națională de susținere și dezvoltare a acestui sector, cu implicarea mai multor ministere.

Crearea Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Centrelor de Tineret, care va coordona direct activitatea centrelor de tineret și va oferi suport financiar și profesional egal pentru toți.

Formarea și instruirea lucrătorilor de tineret trebuie să devină prioritare, alocându-se mai multe resurse pentru aceasta.

Implementarea în programul școlar a disciplinelor ca educația financiară și politică, voluntariatul, și a unei game de cursuri semestriale cu profil psihologic și social.

Voluntariatul trebuie să devină printre factorii decisivi în momentul angajării unui tânăr, iar conducerea ar trebuie să acorde facilități fiscale și subvenții financiare agenților economic care dețin o pondere considerabilă de tineri în rândul personalului.

Sunt doar niște idei personale deduse din activitatea mea ca lucrător de tineret și ca student la facultatea de științe economice. Dar mi se par realizabile și importante pentru dezvoltarea mai activă a sectorului de tineret.

- Știu eu că tu ai o pasiune pentru fotografie. Mai ai timp pentru ea?

- Din păcate tot mai puțin timp găsesc pentru acest hobby. Acum, fiind coordonator și moderator, mai des mă aflu din partea cealaltă a obiectivului. Dar pasiunea față de redactat și montat clipuri video a rămas și, dimpotrivă, a prins noi nuanțe, deoarece îmi pot utiliza acum capacitățile digitale pentru a promova Centrul de Tineret și echipa de voluntari „HaiUngheni” în spațiul virtual. Aceasta mă motivează foarte tare să mă perfecționez continuu și să studiez noi soft-uri în timpul liber.

Dan Roșca (centru) alături cu o parte din membrii  echipei sale de voluntari